De mi-e rău? De ce tremur?
Chiar vă interesează?.. Nu! Tăcere!
de sunt aici? De sunt acolo? Sigur..
Vă uitaţi la mine, mă pierdeţi din vedere..
De vă-nţeleg, de ne-nţelegem?.. întrebări..
Copil, copilă-n minte, nu în suflet.. gol..
De-aveam răspunsuri, le rătăceam in zări,
Matură-n închisoare lor..
Plimb, de fapt, mă las plimbată
pe coridoare părăsite în rutina şcolii.
Gând.. de dor, tristeţe, inimă zgâriată
de amintire, iarăşi,  mâncată de molii..
Scârbos! Silă de mine lângă voi!
Vreau simplu, vreau sinceritate, frumuseţe,

Să mă înec în caldul meu noroi..

Sătulă de visuri neîndeplinite, mi-e sete!

Să beau din micul păhărel al purităţii,

Să-mi curgă, din hapsînie, viaţa pe obraji şi gât,

Să-mi şteargă boala greutăţii..

O merit oare? Doar am aşteptat atât..

Rămân sau mă întorc la veşnica-ntrebare –

“De ce?” şi la ce mi-ar folosi răspunsul?

Bolnavă rămân, oricum, cu ochii-n soare..

Pe cerul negru înnorat , eu fiind intrusul..

Ţi-e frig? Şi mie.. doar a plouat..

E bine-aşa.. aşa trebuie să fie..

Am plecat.. rutina ne înghite iar.. păcat..

S-a terminat.. rău ţie, cât şi mie..

[16.09.2008]