| Home » Articles » Creatii proprii |
Doi…se gîndeau… la ceva a lor...
| Doi…se gîndeau… la ceva a lor... Stǎteau în tǎcere fǎrǎ ca vre-un suflet primprejur sǎ le întretaie rǎsuflarea. În umbra copacului stǎtea unul dintre ei, cu mîinele pe genunchi. Era îmbrǎţişat de rǎcoarea frunzelor de primǎvarǎ. Cu crengile-i lungi şi îmbǎtrînite de vreme, formau un zid de apǎrare împrejurul lui. Cel de-al doilea era culcat pe iarba de-abia crescîndǎ şi mîngîiatǎ de razele soarelui. Culoarea cel domina era albul, şi o linişte vastǎ se aşternu-se în gîndurile lui, precum se observase dupǎ nemişcarea lui de multǎ vreme. Era o zi caldǎ de primǎvarǎ...era o zi plinǎ de viaţǎ...era o zi pentru toţi. Şi acei doi simnţeau asta. În gîndurile lor sunau sunete de ecou a unei lire întinerite de proaspǎtul miros de renaştere la viaţǎ. Se aflau la o distanţǎ unul de altul. O linie de luminǎ surǎ întretǎia umbra lǎsatǎ de copac pe pǎmînt şi lumina razelor de soare ce se aşterneau domol pe ţǎrîna uşoarǎ, împodobitǎ de verdeaţa, ce se apleca la atingerea acesteia de vîntul scǎpat, pentru un timp, de sǎlbǎtǎciune. Dupǎ acest criteriu, observai o diferenţǎ majorǎ între aceşti doi oameni, douǎ personalitǎţi diferite. Ochii celui din umbrǎ erau cufundaţi într-o adîncǎ amintire. Cerceta atent timpul ce se risipea în jurul lui, ce trecea pe nesimţite pe sub tǎlpile-i înca tinere, încǎ care pot sǎ schimbe lumea, care pot cutreiera orice colţ al pǎmîntului, pentru a simţi boala ţǎrînei pe unde cǎlca şi pentru ai mai da o speranţǎ cǎ generaţia de azi poate schimba complet prezentul. Soarele aburea şi tot nemişcat stǎtea, cu palmele-i pe frunte. Citea, parcǎ, un întreg volum de istorie a existenţei noastre. Era fascinat şi indignat în acelaşi timp, cǎci mult am avut de îndurat, noi, românii, pînǎ ce-am ajuns la starea de azi. Şi tot nu trǎim într-un univers ideal. E totul ponegrit de opatǎ mare de greşeli, cǎci nimic nu este mai periculos ca rǎul care vrea sǎ parǎ bun. Circula sînele în vinele lor, iar în lume o mulţime de taine. Doresc sǎ le cunoascǎ pe toate, pînǎ la cea mai neînsemnatǎ pentru dînşii, însǎ pentru alţii au o valoare extrem de mare. Orice om este considerat un mister, cǎci nu-i cunoşti reacţiile la cele din jur, nu-i cunoşti toate gîndurile, concluziile, proiectele pe viitor. Şi chiar aceşti doi, încǎ fiind copii, îşi croiesc de acum povestea lor, care va avea ca temelie o tainǎ, necunoscutǎ de nimeni, şi nedescifratǎ chiar încǎ de ei. | |
| Views: 536 | Comments: 4 | |
| Total comments: 4 | |||
| |||
