O casa... acoperita de o ceatza cenushie ce inabusha orice suflare.O gradina...moarta,flori presurate cu cenusha peste roua diminetzii de demult.Spini...ascutzitzi,crescutzi din pamint shi udatzi cu singe.O carare...ingusta,batuta cu pietre ascutzite ce duc spre un prag tocit shi murdar,martor la durere shi partash la suferintza.Un coridor...rece,pe peretzii carora atirna portrete secate de viatza,infashurate in doliu,din ochii carora se scurg lacrimi ce ingheatza pe sticla oprindu-se pe buze negre de agonie.Ushi...prea mari ce scirtzie asurzitor shi-o clantza chinuita de amprente ce nu mai suporta greutatea ushii inchisa de atitea ori...Un vint...rapid shi rece ce trece prin peretzii groshi deschizind o usha de dupa care se aude un scirtziit cumplit blocat de un plinset patrunzator.Ai vrea sa distingi vre-o umbra vie,dar nu potzi ,caci intunericul e stapin shi doar o raza de lumina patrunde cu nerushinare prin coltzul de geam neacoperit inca de draperia tzesuta cu chinuri shi raza lumineaza un cotz de camera pentru o clipa dar destul pentru a distinge figura copilei de atunci,desenata pe zidul rece.Shi raza dispare resemnata.
E iarashi intuneric,asha cum era demult.Lacrimile incep a curge din nou lovindu-se greu de podea shi trupul parca-tzi impietreshte cind vezi ca aici zace copilul din tine,ucis de indiferentza celor care ar fi trebuit sa te iubeasca,dar in schimb,intre aceshti 4 peretzi pictatzi cu regrete ai invatzat sa suferi prea devreme.Acum nu potzi sa uitzi shi nu nici nu potzi ierta,caci amintirile nu iarta shi nu dispar.Ele dor...shi,da,ele traiesc veshnic in tine.
|
