Îţi mai aduci aminte scîrţîitul lampei de la farmacie?
Iar tu, ţii minte cum plîngeam pe scara casei tale?
Şi tu? îţi aminteşti cum gîndurile parcă ni le citeam?
Uitat-ai, oare, tu, plimbarea pînă la căminul copilăriei mele?
Şi ţie? ţi-a scăpat cumva ce-a făcut din tine băiatul ce încă-l mai iubeşti?

Posibil da, posibil încă nu..

Eu nu.. eu încă nu.. deşi nu se va mai repeta..

Eu n-am uitat că după farmacie, scîrţîitul s-a repetat la bistro.
Eu şerveţelul boţit l-am păstrat în cutia cu amintiri.
Eu propoziţiile ţi le-aş citi şi-acum, mai scurte.
Eu cu picioarele ude-aş mai umbla încă o dată.
Eu, azi, ţi-aş zice adevărul, deşi nu-l meriţi..

Eu azi v-am scris, iar mîine – nu mai ştiu..
Azi totu-i clar, azi totul parcă se sfîrşeşte..
Iar mîine, tu te mai gîndeşte..
Iar mîine... tu te mai gîndeşte..

II

Azi cuvintele sunt de prisos ..
azi conjugăm ..
- Mă-ndepărtez ..
- Te-ndepărtezi ..?
- Se-ndepărtează ..
- Ne-ndepărtăm?
- Vă-ndepărtaţi ..
- Se-ndepărtează ..?
Azi suntem toţi o unitate,
Azi ne urăm „Drum bun!”,
Azi dărîmăm cetatea..
Iar mîine..
Mîine poate fi un început nebun,
Sau.. mîine poate fi un alt sfîrşit de carte..

[21.01.2009]