Merci, o seară prea frumoasă..

Zîmbim .. primire călduroasă..

Un colţişor de rai, zis bine..

O cămeruţă-n fum, doar pentru sine...

În sînul casei, în suflet de căldură..

Prea scurte momentele fură...

Gravate-n amintire şi-n poze şi-n întrebări

Te-ndrăgosteau de gustul evadării...

 

Dar..

 

“Nu, visele pur şi simplu nu se împlinesc..”

“Da……da…”, ne părăsesc…

Şi-n cîteva clipe abandonate

Am visat.. la vise nevisate…

 

Dar..

 

Ştiu.. e interzis, dăunător

Gîndul ăla călător..

Şi-a mia oară mi-am promis

Cînd ispita mai mare-o fi

Voi pleca, cu tăcere voi izbi...

Puţini vor şti, puţin vor tace..

Apoi, tot om zîmbi.. în amintiri vom zace..

Şi..

Merci de-o seară minunată,

De-o alunecare lină prin zăpadă,

De-un zbor în gerul sfidător

Luptînd cu timpul trădător..

Magice clipe.. plăcut uimită –

Mica noastră familie reunită..

Un alt colţişor, o altă speranţă

Balansînd între nori pufoşi şi viaţă..

O colindă cîntată cu multă bucurie,

Ascultată cu o sinceritate vie,

Îngheţ topit în ceai fierbinte,

Scurgerea-n timp nu se mai simte....

Şi trîntiţi, zburăm în zări uitate..

Aterizăm în camere ciudate..

“Hallelujah” cîntă.. privim la stele, din colţuri diferite..

Aceiaşi aştri ghidează vise felurite..

 

Şi azi..

 

Chiar de-o fi doar în mine, nu-mi mai pasă..

O zi împreună.. mult prea frumoasă...