Afara, in sinul ploii inghetate Un brad de Anul Nou se pregateste. Pamintul iarasi infloreste In alba-i floare imaculate. Izvorasc din pietrele surii Rose galbene de vis - Sunt noi eroi care-au invins, Sunt ingerii cei vesnic vii. Clopote grele suna subtiat - E noul imn al sarbatorii Cu noul suflet al viorii Nascut in albul cel imaculat. In mijloc tainic al poianei, In adincul cafeniu al lemnului Bradul misca dansul cerului, Bradul se-nchina icoanei. Linga el e-azilul padurarului. Prin geam se vede in camin focul. In casa se-nteteste jocul. Familia e-n jurul geamului. Copiii primii fug afara, Lasind urme prin zapada; Se deplaseaza prin ograda - Si iata-l bradul ca de ceara. Impodobit cu lungi ghirlande. Cu jucarii lucind in luna, Si luminari intr-o cununa Cu flacari neastimparate. Licuricii zvelt coboara Pe casa, pe brad, pe jucarii, Primprejurul carora sunt toti copii, Jucind si admirind privelistea de-afara. Acum, cind cerul e in floare, Cind bradul este-mpodobit, Si caminul este incalzit - E Anul Nou! E sarbatoare! Bucurati-va de vis si intimplare!
|