Cind imn, grafie-n unison,
Le-avem, de unde-i teama,
De ce sa trec ca un spion,
Prin tara noastra vama?

Cind Basarabi se prabusesc
Pentru pamint si limba,
Cind parlamentele tusesc
Pentru o lege strimba.

Atunci, te rog, cu mine-n chin
Sa mergi spre Libertate –
Nu da, romane in roman,
Nu da, ca-ti este frate!

Cind tancuri se pornesc din Est
Sa ne indoaie screaua,
Cind banii se pornesc din Vest,
Sunindu-si tinicheaua.

Cind mai apoi apar pe rind
Spertari de speta joasa,
Care ne cumpara rinjind
Cu suflet si cu casa.

Cind tot se face spre-a iesi
La-ncaierari in piata,
Cind nu stim seara de-om veni,
Plecind de dimineata.

Atunci, te rog, nu fi Cain
Si nu izbi in gloate –
Nu da, romane in roman,
Nu da, ca-ti este frate!

Cind vreun calugar obosit
De-atita-nstrainare
Se mai indreapta catre-un schit
Sa puna o luminare.

Cind vreun poet din Dumnezeu
Se zbate smuls din sine
Si sta pe-o margine de hau
Pentru niste destine.

Cind vreun soldat innegurat
Ca i-au calcat statutul,
Isi ia raspunderi de barbat
Si vrea sa treaca Prutul,

Atunci, m-auzi, nu fi un spin
Si nu-l lucra din spate –
Nu da, romane in roman,
Nu da, ca-ti este frate!

Cind stelele, clipind, vestesc
Ca-i o mutare-n soarta,
Cind neamurile se unesc,
Sa nu se mai desparta.

Cind n-avem timp si nici noroc
Sa ne traim viata,
Cind sprijin ni-i un nor de foc,
Care ne schimba fata.

Cind ardem ca niste faclii
De nevindut in gara,
Cind nu umblam cu viclenii
Pentru popor si tara.

Atunci te umple de divin,
Ia-n piept si sirmi ghimpate –
Nu da, romane in roman,
Nu da, ca-ti este frate!