| Home » Articles » Creatii proprii |
Sufletul viorii
| S-a ratacit in amintirea melodiei O lume greu de inteles; O lume in a mea stihie, Traind un vis in val de vers. Si unde din strune se desprind, Arcusu-ntersectindu-le: E luminos...e vesel...e umbrit... Acordurile-mpletindu-le. Si notele vibrind din fin-atingere Ca niste picaturi pe-asfaltul innegrit; Din vagaunele umbroase rasar culorile Si florile-si desprind mirosul neimblinzit. In amintirea melodiei moarte Ea joaca pin-cin-vecheste struna, Caci chiar si lemnul pastreaza soapte In putreda lui cununa. Cu un decor de cenusiu, In praful zugravit de-atitia ani, Un suflet pilpie-n pustiu, Un suflet doarme ca in rai. In suflul lent, atent si greu Mai misca coarda colindata De-atitia ani; sufletul tau Mai este viu si-n ziua data. E-un univers al cintului neimplinit, E-un grai al strofei nesfirsite, E-un ocean nemarginit Al celei pietre de pe morminte. E viata - e moarte: e drum Cu spini prin iarba chinuita, Si-acum se-aude ca din scrum O melopee din cer venita. In amintirea melodiei moarte Ea plinge pin-cind i se rupe struna; Pin-cind de viata are parte Ea suna, si suna, si suna... | |
| Views: 578 | Comments: 1 | |
| Total comments: 1 | |
|
| |