Progrese in lume, modernizari peste tot,
Dar in inima ei e un timp din trecut.
Isi aduce aminte de zimbetul lui,
De miina lui calda, de privirea lui.

Il mingiia pe crestet si-l sarute in frunte
Pentru lucrurile bune de el facute;
Iar pentru mizeria ce o facea
Il pedepsea,
Dar cu lacrimi in ochi,
Caci il iubea.

Iar el aducindui flori de salcim
Cu mirosul lor o ducea pe-un alt tarim:
Si-l lua de mina, si zburau impreuna
Spre rai, spre-o noapte buna.

Si visau cum traiesc pe pamint,
Cum o viata se duce in vint.
Apoi isi vede fiul intins
Pe pat, intre viata si moarte prins.

Deschide ochii si vede
Ca e real ceea ce pierde.
Isi culca capul pe pieptul lui.
Simnte cum inceteaza sa bata inima fiului.

Il apuca de mina, il saruta,
Inchide sicriul si pleaca pierduta...