Încă o sâmbătă şi încă un “party” în stil rep la Afrika
Hah, ce tare: e Afrika cu “K”, cum o ardeam noi pe
vremuri:”...Scrie “K” cât mai circular...”, “În rappa mă reprezintă
litera “K”...”.
Aberez...
Probabil, că nostalgia după vremurile de demult îşi spune cuvântul.
Poate că îmbătrânesc(?), ceea ce, de fapt, e inevitabil... Dar, ceea ce
văd pe la “party-urile” din zilele noastre (Our Days sau Present, cum
ar scrie într-un film american), nu mă prea încântă. Şi nu e vorba de
calitatea muzicii sau de prestaţii (cu toate că şi la acest capitolul,
mulţi încă mai au MULTE de învăţat), ci, mai degrabă de atitudinea
cluburilor/organizatorilor faţă de noi – devoratorii muzicii rep.
Ştii, la un moment dat, aveam impresia că cineva o arde cu diss'uri
(notă: “diss” - e o piesă în care îţi expui nemulţumirea, ura, lipsa de
simpatie faţă de cineva sau de acţiunile acestuia) împotriva lui Jose
Ignacio Ibarra (sau cine-o fi acum director general la Union Fenosa?)
şi, respectiv, Jose, ne face farsele astea cu lumina. Am fost în “pană
de curent electric” de 3 sau 4 ori (nu ştiu sigur, nu am rămas până la
final). Bine, când eram prin a 8-a, a 9-a şi făceam serate la şcoală
(pe atunci încă nu le spuneam “party-uri”) şi mai “cădea” din când în
când lumina, pentru că nu rezistau contoarele, când dădeam volumul la
maximum la combinele alea “Elektronika”, ne simţeam super tare – puteam
să ne permitem să mai pipăim cate un fund al unei colege prin întuneric
(!), singura scuză fiind faptul că nu vedeam pe unde mergem şi ce ne
pică în cale. Acum sunt alte vremuri – nu mai e nevoie de intimitate,
copiii “fac copii” şi cu luminile aprinse. Zău – open minded generation
(sau closed minded?). Ce să mai... Mă gândesc, că responsabil de
“butoanele” cu lumina era unul din generaţia mea, probabil. Iar
aberez...
Din ăia prezenţi pe afiş, doar pe Fără Nume nu i-am văzut prestând,
în schimb, l-am putut vedea pe MC Rabit. Nu m-a impresionat evoluţia
lui. Din contra – pot să-i spun că mai are drum lung (sau drum scurt,
depinde de el) până să ajungă să facă un rep bun. Posibil că asta e
doar părerea mea, dar – e secolul XXI şi, cum mi-a zis şi mie cineva
cândva: „Frate, de ce să te ascult pe tine, dacă sunt atâţia MC care
cântă acelaşi lucru, doar că o fac mai bine? Motivează-mă!”. E un sfat
prietenesc – MC Rabit, tu eşti motivat... Acum – motivează-ne (şi pe
noi)!
Au urmat Non Grata (s-ar putea să greşesc ordinea apariţiei în
scenă, dar nu asta contează, cred eu). E şi aici nevoie de muncă,
pentru că, fără muncă – nu obţii nimic. Oricum, tot prin muncă faceţi
ce faceţi. Şi, lăsaţi la o parte chestiile astea cu “underground” şi
alte alea. Chestia asta ajunge să fie la modă deja, la fel ca şi
mişcările cu tentă politică şi – cum s-a criticat glamour-ul până acum,
aşa o să fie criticate şi astea de acum încolo – muzica tre' să vină
din suflet, nu din dorinţa de a face ceea ce e la modă sau ceea ce
crezi tu c-o sa-ţi aducă respect printre concetăţeni. Spor la treabă!
Latinii – îmi plac băieţii ăştia. Cel puţin ca tehnica de
interpretare, dacă nu ca stil şi versuri. Probabil că, iarăşi vârsta
îşi face de cap, in cazul meu. Am înţeles (eu) cu ceva timp în urmă că,
fetele nu mai “mişcă din fese” şi nu se aruncă cu capul înainte după
repperi, doar dacă nu te cheamă Curtis Jackson şi “negrii tăi” nu te
poreclesc 50 Cent şi eşti gata să arunci cu dolari în stânga şi-n
dreapta. În rest – bravo, sunteţi siguri pe voi şi asta îmi place.
Torr – îmi aduc aminte cum spunea Ham, dar o să spun un pic altfel:
„Dacă te-ar vedea Ştefan cel Mare, ar zice – Tare sufletist băietu'
ista!”. Sufletist, naţionalist, pe scurt – Torr, când atingi vârsta
necesară – înaintează-ţi candidatura pentru postul de Preşedinte al
Republicii Moldova. S-ar putea să schimbi multe, să ştii. Ştiu eu ce-o
să interzici în primul rând: munca ilegală, apoi o să interzici şi
restul, o să vezi tu (glumesc!). Eşti stăruitor şi sârguincios. Văd în
tine un potenţial şi o dorinţă foarte mare, cu toate că, la flow ai mai
avea de lucrat.
Fiecare cu gusturile lui, da' pe mine m-au “rupt” băieţii din
Imperiul Liric, Accad şi Beep. Au fost laconic şi la subiect. De data
asta, nici n-am reuşit să aud celebra pălăvrăgeală „Marcă înregistrată
- Beep”. Am auzit 2 piese noi. În primă audiţie, deci – un fel de
premieră mondială. Wow, ce tare! Au urcat (pe scenă), au cântat şi au
plecat. Un fel de Veni, Vidi, Vici! Au flow, fac show...Acum, pentru
împlinirea viselor lui Beep (şi, de ce nu, şi ale lui Accad), a rămas
doar să înceapă să câştige bani pentru vile şi iahturi. Multă baftă!
Trupa Parţial, venită din Iaşi – Antidot şi Slym, primul fiind
prezent mai des pe la show-urile de pe la noi. Ei sunt “nefericiţii”,
care au avut de “suferit” de la “penele” de lumină. Dar – cu răbdarea,
treci şi marea! Lumea i-a primit cu aplauze şi ţipete. Au fredonat
refrene împreună. S-au simţit. A fost bun feedback-ul – artişti-sală şi
viceversa. Nu prea ascult eu genul ăsta de rep (mă refer la cel
promovat de Parţial), însă, ca prestaţie – a fost bine. L-am văzut şi
pe văru' TJK pe scenă lângă băieţi (e omniprezent omu’ ăsta!). Păcat că
...
Next