Fraza zile de 22 februarie 2008: “Oameni buni, fiţi atenţi pe partea stângă ce se vede: numai câini şi securişti!”

Manifestaţia de astăzi a fost mai mult ca un spectacol adevărat. O descriu prin acelaşi cuvinte care deja obosesc: initimidare, privatizarea Pieţii Marii Adunări Naţionale, poliţie şi securitate în civil, agresiune verbală, încălcarea autorităţii Primăriei, carabinieri formând gard viu, împingere, înjurături.

Evenimentul urma să aibă loc, paşnic, la ora 12:00 in PMAN.

La 10:30 dimineaţa deja PMAN era ocupată din partea dreapta, dinspre str. Bănulescu-Bodoni, de o maşină din aia rece care te ia atunci când nu eşti cuminte, şi câţiva carabinieri cu raţia în mână informând pe “cineva” ce se mai întâmplă. La colţ câţiva “nu ştiu cine” stăteau la sfat [poza2 de jos]. (au stat aşa vreo ora, până când au scos camerele de luat vederi).

În jurul orei 11:45 se transmite pe o raţie: “Nici o persoană să nu calce pe Piaţă! Aţi auzit? Nimeni!”. Gata, s-o închis, din ambele capete ale Pieţii în care ne-au strigat părinţii LIBERTATEA, câte 2-3 poliţişti în uniformă blochează intrarea. Am reuşit să ajung spre capăt, la Puşkin, surpriză: încă o maşină din aia rece pliiiină cu poliţişti înăuntru care trăgeau cu ochiu din când în când afară, gata să iasă la ordin şi să asigure manifestanţilor securitatea. Puţin mai sus altele 2!. Plus vreo câteva autovehicule MAI.

Ok, îmi continuu plimbarea spre Palatul Naţional, o iau la dreaptă şi observ multă lume deplasându-se spre Ştefan cel Mare. Merg. Acolo: o coroană funerară, lume multă, carabinieri blocând trecătoarea de pietoni. În scurt timp este adus şi un sicriu mare făcut din tot felul de chestii reciclabile, inclusiv ziarul Moldova Suverană. În şi mai puţin timp se începe gălăgia. Manifestanţilor le-a fost interzis să treacă in PMAN, unde aveau autorizaţie să se adune, şi neavând încotro rămân adunaţi lângă monumentul eroului Român. Oricărui trecător îi era interzis:

Pe sicriu era scris Comunism în rusă. Pe o pânză mare fiecare îşi lăsa mesajul de rămas bun către guvernul comunist. (înafară de secera şi ciocanul egalate cu svastica, căreia nu i-am înţeles mesajul, o fi fost pictată de vreun cosmopolit, produs al globalizării, mai bine făcea cele 12 steluţe…).

A fost o încercare din partea unui participant la miting să treacă spre Piaţă. Ăsta a fost unul din momentele cele mai tensionate, un poliţist impingându-l violent înapoi şi imediat venind şi ajutor din partea camarazilor săi. După asta urmase o ceartă cu reprezentanţii poliţiei, inclusiv Iurie Crijanovschi, şeful Secţiei ordine publică din cadrul Comisariatului General de Poliţie din municipiul Chişinău.

După multă gălăgie, multe “Acelaşi sânge, aceeaşi ţară, Români am fost cu toţi odinioară”,

“Jos dictatura”, adresări ironice către cuibul de securişti şi ofiţeri care se formase vizavi la intrarea în Piaţă şi filmau fiecare participant, şi strigări în cor spre ei gen “RUŞINE!” “Lingăilor!”, mulţimea se pornise să traverseze spre Piaţă, totuşi conform legii aveau dreptul. Eşec. Au fost împinşi înapoi. Se formase nu doar un gard de ofiţeri la intrarea în Piaţă, ci pe ambele părţi ale străzii, o fi stabilit vreo strategie de război gen 2 fronturi: primul-cel mai aproape de inamic, şi al doilea în cazu în care inamicu trece peste el.

video 004

Buuuun, partea ailaltă, la bulevard: doi ofiţeri au binevoit să oprească traficul (deşi era verde şi maşinile oricum incetinau să urmărească evenimentul) ca să treacă mulţimea, vreo 200 oameni, drumul.

Cu sicriul pe sus, pânza mare, steagul roşu comunist, o seceră şi un ciocan, mergea convoiul spre Arcul de Triumf. Aici: oprire de 10 minute. Un gard de ofiţeri imediat se formează de-a lungul trotuarului. Manifestanţii toţi se împrăştie, asemenea protestului de pe 24.Dec.07 şi ocupă cam 50 de metri, cu faţa spre guvern. Camerele de luat vederi toate puse la ochi, şiii ACŢIUNE! Nu erau de la presă, puţine erau ale manifestanţilor, restul ghiciţi singuri ale cui.

“Am adus secera şi ciocanul aici nu pentru ca să le-o dăm comuniştilor, ci pentru ca să le despart şi să le dau acolo unde trebuie: ciocanul muncitorilor, şi secera agricultorilor! Căci asta sîntem, un neam de oameni muncitori. Şi altceva aceste două instrumente nu pot semnifica la noi în ţară!”

Marşul continuă. Convoiul de protestanţi, urmaţi de cei trimişi ca să asigure ordinea, se porneşte spre strada Armeană.

Pe drum, la megafon se strigă: “Afară, ocupanţilor!”. 2 tineri din stânga mea, în rusă: “Oi, asta despre noi…”

O doamnă: “Care JOS COMUNIŞTII?? Voi i-aţi adus la putere, ce mai vreţi acuma?”.

La clădirea MAI se face iarăşi o oprire şi se scandează lozinci anti-statale celor de înăuntru.

Lumea se oprea, se uita ciudat spre cei înflăcăraţi şi mai ales spre sicriul purtat pe sus de către mulţime. Care se alătura mulţimii, care scuipa cu ură, care râdea, toţi ieşiseră de prin oficii, din blocuri, la balcoane, srigau şi ei “Jos Comuniştii!” şi aplaudau manifestanţii.

Se mergea pe strada Armeană. Apare faimoasa, mica clădire a ziarului Comunist, cu un sărman, probabil lucrător la redacţie, domn afară ieşit la o ţigară. Aici, toţi se oresc şi se îndreaptă spre stânga: ură, violenţă, “Trădătorilor! Hoţilor! Mincinoşilor!”, “Ce stai şi te uiţi, fugi din ţara asta! /&&%&¤#¤”¤%¤&/%&%¤##¤”%&!!!!!”, “Afară!” Huuuuooooooo!!! [mă mir cum de n-a făcut pe el… ]

Pe tot parcursul marşului, pe dreapta mergea şi convoiul celălalt, plin de.. tot ce vrei: comisari, vice-comisari, carabinieri, securişti, îmbrăcaţi în civil/uniformă.

Au fost multe ciocniri şi confruntări directe cu ei pe la intersecţii, până la urmă se păstra destinaţia finală: cimitirul Armenesc. Ajunşi acolo, se adunară toţi în faţa porţii cimitirului, aruncară sicriul jos, în călcară în picioare, dăduseră foc la steagul roşu comunist, aruncaseră demonstrativ în pungi de gunoi simbolurile comuniste, toate astea fiind urmărite de convoiul Nr.2 de peste drum.

Porniră înapoi. Pe drum, se cânta Deşteaptă-te Române (mai mult decât 2 strofe! )

Nu s-a termină însă aici, au urmat intimidările între 4 ochi… sau mai mulţi.

Pe alocuri se opreau tineri, tinere şi li se cereau să se identifice şi să prezinte actele şi alte informaţii personale, care în mod normal într-o zi însorită de Vineri, nu s-ar cere.

Un caz povestit de un participant, student anul 2 la universitatea Cutare: “Mi-au cerut actele, însă nu aveam decât carnetul de student. Erau 5 indivizi îmbrăcaţi în civil. Eu mai eram cu încă 3 prieteni, ne-au oprit din mers spre casă. Au văzut că veneam de la miting. I-am dat carnetul de student, şi m-a întrebat al câtălea an sînt. I-am zis al doilea, şi mi-a răspuns: Nu vei mai fi!”

[cineva a filmat scena, încerc să fac rost de video]

Alt caz: “Înaintea noastră un grup de poliţişti opriseră nişte domnişoare şi discutau cu ele, pe una chiar a traso de umăr. Ele încercaseră să fugă însă le-au ajuns din urmă şi le-au oprit. Când am văzut asta am început să mergem mai repede, însă după colţ ne aşteptau şi pe noi. Când mi-au cerut actele le-am zis să se legitimeze, la început au refuzat şi am refuzat şi eu. Până la urmă mi le-au arătat, erau nişte comisari, nu le-am reţinut numele. M-au întrebat şi unde învăţ. Au cerut să se uite în rucsacul meu. I-am întrebat de ce şi au zis că vor să vadă din ce liceu sînt, că nu credeau ce le-am zis eu. Am refuzat. Până la urmă ne-au lăsat în pace. Nu ne-au întrebat nimic despre acţiune însă.”

Un alt caz cu doi copii din clasele primare: s-au băgat prin mulţime şi strigau “Un, Doi, Un, Doi, comuniştii la gunoi!”. Fugeau repede printre cei mai mari, nici nu reuşeai să îi opreşti. Nişte ofiţeri i-au prins însă şi la fel le-au cerut rucsacele să se uite în caiete şi să vadă unde învaţă şi dacă nu cumva au fugit de la ore.

Grija bruscă pentru cetăţenii ţării a fost observată în mai numeroase cazuri. Unul de exemplu a fost cu un boschetar, culcat la pământ, probabil beat, era însă evident că e om al străzii. În momentul în care se adunaseră în jurul lui ofiţerii să-l ridice, cei din marş s-au oprit şi au început să strige: “Vedeţi unde ne- adus Voronin?! Iaca ce regim avem noi! Iaca la ce-am ajuns, oamenii dorm pe stradă!”

Intimidarea organizatorilor nici nu poate fi măsurată. Încă cu căteva săptămâni în urmă au fost chemaţi la comisariat în repetate rânduri, şi vizitaţi chiar acasă, la fel în repetate rânduri. Întrebările lor erau tipice:”Ţie-ţi trebuie asta? Pentru ce faci? Îţi trebuie probleme?” Au fost chemaţi inclusiv ieri, 21 februarie.

Continuându-mi plimbarea prin centru, vedeam grupuri de carabinieri, întorcându-se de la acţiune, comisarii şi vice-comisarii mai stăteau pe la intersecţii şi discutau cele întâmplate. Am văzut şi 2 domni, îmbrăcaţi în civil, care filmaseră totul, începând cu ora 12, fiecare mişcare, fiecare chip de om care striga vreo lozincă. Îşi schimbau pelicula la camera de luat vederi. De peste drum se aude: “Ce-i? S-o terminat pelicula, da??”

Tineri încă înflăcăraţi mergeau pe drum, povestindu-şi fiecare întâlnirile de după colţuri cu ofiţeri sau poliţişti în civil şi interogatoriile la care erau supuşi.

Trăim în “Ţara Minunilor” cum zice un bun prieten.

Alte poze şi filmări găsiţi aici: http://picasaweb.google.com/Strigatul.Stramosilor/22febr2008

Mai Multe Ştiri Despre Protest

Alte cazuri:

1. Noi tot am fost opriti chiar dupa colts! Ne-au iesit doua domnite in cale la fel tinerele imbracate in civil, ma uitam de sus la una din ele! Si au inceput ambele sa ne intrebe unde invatam! eu: “Da ce conteaza” Una din ele cu incredere: “Conteaza!!! Cine sunteti? unde ivatati?” La intrebarea prietenului “Da voi cine sunteti?” una din ele a scos din buzunar un buletin nu stiu ce si spune: “politia!” Cum am inteles din vorbele lor sunt din astia care s-ar ocupa de minori obraznici… In acest timp s-au mai apropiat vro 2 iarasi in civil. Unul a spus amabil: “Baieti! lasati datele domnisoarelor si puteti pleca” si s-a indepartat. Urmeaza altul cu un glas increzut: “Wa ian scoate mainele din buzunare cand vb cu politia!!!”. Au luat de la noi urmatoarele date: Numele, prenumele, institutia de invatamant, anul de studiu…anul nasterii si au intrebat cine sunt organizatorii. La ultima intrebare nu le-am mai raspuns! Au inceput sa ma caute prin sacosa p/u a concretiza datele! au scos cateva caiete si le-au dat inapoi. Dupa toata aceasta presiune ni s-a permis sa trecem mai departe. Ele insa indreptandu-se mai in deal in cautarea unor noi participanti la mars.

2. dupa protest mergeam ku cativa amici ..si niste securisti m-au oprit si m-au intrebat cine sunt , daca parintii stiau ca sunt la protest , unde invat , cati ani am, si asa mai departe - intrebari la care eu la nici una nam raspuns - ala so enrvat ,noi am continuat s-ai inkidem gura si i-am zis k pana numi arata vreo legitimatie nu spun nimic , ala a refuzat noi ne-am intors si ne-am dus …..apoi ssi mai si… mergand mai departe se apropie deaku un politzay - spunea kai de la politie pentru minori si ca vroia sa stie unde nvatam , cati ani avem , numerele de acasa si noi iara nu raspundeam ala o inceput sa se enerveze deamu si sa vorbeasca ceva mai violent apoi luasera un caiet de la un baiat de la skoala si cauta informatii despre noi…….norocul nostru ca aparusera niste persoane bune la suflet carora le multumesc ca neau ajutat  si neau ajuat sa ne descotorosim de ala…. in timpul ,,discutiei,, o fata a inceput sa filmeze , niste gorile au aparut au jignito mai na lovito si au amenintato cai strica mobilul! politzayul deasemenea refuza sa fie filmat…he….. intr-un final ne-am descotorosit de ala..dar din kate am vazut ….ei fac aku ,,cercetari,, k iam vazut apoi prin skoala umbland…
3. Mergem noi cat mergem si se apropie o fetita de noi plangand si speriata….credeam ca cineva a batut-o sau nu stiu ce si nu stia ce sa faca….ne-a rugat sa o ajutam ca se fugareste un om dupa ea ca vrea sa-i faca ceva……si numai se apropie el de noi, ca fata speriata a fugit mai departe la vale…spre persoanele cele cu care ne-am pornit noi din deal. Apoi il oprim pe barbatul cela si il intrebam ce vrea el de la fata si de ce se fugareste dupa ea….el fugea de raspuns, incerca sa ne duca in eroare, ca nu are nimic cu fata ceea, ca se misca pe drum si nu stiu ce.
Noi ii zicem:
-Atunci de ce fata ceea(ca cobora devale cu barbatii ceia deacum…o linistea cred eu, ca era tare speriata) alearga speriata si plange?
Da el nu stiu ce fugea de raspuns si nu vroia sa ne spuna nimic si tot incerca sa scape de noi, ca noi tot il interogam si mai ca sa sunam la politie
Apoi se apropie un politist de noi si ne intreaba de ce ne legam de omul asta, ca-i un procuror sau nu mai stiu ce acolo(apropo…era in civil) si ca urmareste niste infractori. Noi ii zicem sa se legitimeze sa ne convingem si noi despre asta. El nu vroia si zicea ca s-a legitimat la cel carui trebuia sa se legitimeze.
Si s-a inceput o discutie lunga, il incarcam cu intrebari de tipul de ce speriati lume? Aveti ceva rusine? Asta era un copil ce nu a facut nimic si voi o aduceti in asa stare…da el tot o tinea pe a lui ca e infractor ca nu stiu ce…nici nu vroia macar sa zica ce a facut copilul cela.
Dupa ce s-au saturat aia de noi si noi de dansul s-au indreptat in sus de unde au si venit neghiobii.
Noi am ajuns fetita din urma si am intrebat-o ce a fost, de ce s-a fugarit dupa ea si ce au facut ca o urmarea?
Ea a zis ca nimic nu au facut….era impreuna cu 3 prietene de ale ei si dupa mars, s-au apropiat de ele niste barbati si au inceput a le apuca de haine, e le intreba cine sunt, unde invata si nu mai stiu ce…..ele toate s-au speriat….una s-a rupt din mainile barbatilor necunoscuti si cred ca dupa ea s-au rupt si restul fetelor(aici detaliile nu le stiu)….o fetita am inteles ca o tragea de scurta si a lasat scurta fugind fara ea(mi se pare ca…nu mai tin minte cum ne povestea) si dupa aia debilii astia se fugareau dupa copii (fetita putea fi prin clasa 8-a poate….nu-s expert in determinarea varstei). Apoi ea s-a mai linistit un pic … noi am condus-o pana la maxi-taxiul ce trebuia s-o duca pana la ea acasa.
Iata cu ce se ocupa securitatea Republicii Moldova…..intimideaza si baga in sperieti copii…..halal de asa securitate.