Sau cum Voronin & Co. încearcă să pună mâna pe afacerea lui Anatol Stati din Kazahstan

De mai multă vreme, în Moldova circulă un banc: Merg Vladimir Voronin şi soţia sa, Taisia, prin Chişinău şi se minunează de câte bănci, pizzerii şi farmacii noi sunt în oraş. „A cui e banca asta?”, întreabă prima doamnă. „A fiului nostru, Oleg”, răspunde dl preşedinte. „Şi restaurantul cela?”. „Tot a lui…”. „Dar farmacia din colţ?”. „Păi tot a lui, Taisia!”, îi spune iritat Vladimir Nikolaevici. „Sărmanul, se văicăreşte femeia, se pare că numai băiatul nostru munceşte în ţara asta…”. Deşi, la sigur, aţi mai auzit acest banc, l-am reprodus din nou, pentru că reprezintă un element - cel comic - din diabolica operă de preluare a afacerilor şi proprietăţilor de către Familia aflată, deja al optulea an, la putere în R. Moldova.

O scrisoare… indecentă

Din 2001 încoace, dar mai ales în ultimii doi-trei ani, presa de la Chişinău a scris în repetate rânduri despre preluarea forţată - prin tehnologii de „raider”, practicate copios în unele ţări din spaţiul ex-sovietic - a unui număr impresionant de structuri comerciale private de către persoane apropiate Puterii. La fel de des, ziariştii de investigaţie au făcut conexiunea dintre aceste cazuri şi fiul preşedintelui RM, Oleg Voronin, precum şi câţiva prieteni de-ai săi. (Unul dintre cele mai recente exemple este articolul „Afacerile Clanului Voronin”, publicat consecutiv în TIMPUL din 16-19 februarie 2009.) E adevărat că, spre deosebire de bancul de mai sus, dl Voronin n-a recunoscut vreodată că ar fi implicat sau că, la o adică, ar accepta tacit asemenea activităţi. Faptele expuse mai jos vorbesc însă de la sine. Şi primul fapt e o scrisoare pe care, la 6 octombrie 2008, preşedintele Vladimir Nikolaevici Voronin a adresat-o omologului său kazah, Nursultan Abişevici Nazarbaev.

„Stimate Nursultan Abişevici,
RM salută dezvoltarea relaţiilor economice între ţările noastre, care contribuie la întărirea prieteniei şi colaborării dintre Moldova şi Kazahstan, dintre popoarele noastre. Noi urmărim cu atenţie aceste procese şi încurajăm dezvoltarea lor. Cu regret, au loc cazuri de folosire în scopuri meschine a relaţiilor dintre ţările noastre. Drept un astfel de exemplu negativ poate servi aşa-numitul om de afaceri „moldovean” Anatol Stati, care se ocupă cu extragerea petrolului şi gazelor pe pământul Kazahstanului. În realitate, în acest business nu există nimic moldovenesc, decât locul de naştere al businessmanului… După ce şi-a ascuns veniturile de pe urma activităţilor anterioare din România şi Turkmenia în zone internaţionale off-shore, el se prezintă acum în Kazahstan ca un investitor străin.
Un fapt care merită cea mai serioasă atenţie este folosirea de către el a veniturilor obţinute din subsolul Kazahstanului pentru investiţii în teritoriile supuse sancţiunilor comunităţii internaţionale, inclusiv ale ONU - de exemplu, în Sudanul de Sud. Acest „business pe sânge” aduce prejudicii serioase imaginii şi reputaţiei internaţionale atât ale ţării care îi oferă posibilitatea să câştige bani, cât şi ale ţării din care provine businessmanul. În ultimul timp, pentru a asigura businessului său o acoperire politică, A. Stati a început să se amestece în formarea politicii de cadre şi politicii externe a Moldovei, creând un lobby corupt din adepţi ai încheierii acordurilor comerciale interstatale cu subiecţi supuşi sancţiunilor ONU. El pune la cale şi finanţează acţiuni propagandistice, finanţează într-o formă netransparentă formaţiuni politice aflate în opoziţie faţă de puterea actuală.
Stimate Nursultan Abişevici! Având în vedere relaţiile de prietenie dintre ţările noastre şi dintre mine şi Dvs. personal, vreau să cred că informaţiile pe care vi le-am adus la cunoştinţă vor contribui la întărirea în continuare a încrederii între noi şi popoarele noastre, la dezvoltarea unor relaţii libere de afacerişti dubioşi (…)”.
Cu stimă, Vladimir Voronin”

Să fim de acord: misiva de mai sus poate fi cu greu percepută ca un mesaj de la un şef de stat către un alt şef de stat. Mai curând, e o mostră de ignoranţă şi de trădare a intereselor naţionale, cu care Voronin se face de râs pe sine, dar şi Moldova. Ce o fi gândit despre el preşedintele Nazarbaev? Dar despre noi, că avem un preşedinte ce-şi „toarnă” propriii cetăţeni?..
Să revenim însă la scrisoare. Aceasta începe cu o învinuire extrem de gravă: tăinuirea veniturilor - deci, spălarea banilor prin zone off-shore. Dovezi? La ce bun, când afirmaţia iese chiar din gura şefului statului?!. Iată ce ne-a spus în legătură cu aceasta un reprezentant al companiei: „Există un lucru pe care nu-l ştie sau se preface că nu-l ştie dl Voronin, dar cu siguranţă ar trebui să-l cunoască Oleg Reidman, consilierul său economic (care, se pare, nu e străin de această scrisoare). Companiile publice, precum sunt şi cele din Grupul ASCOM, nu pot să-şi tăinuiască veniturile, ele fiind supuse, trimestrial, unui audit obligatoriu, de către auditori internaţionali. Astfel, activitatea lor financiară este absolut transparentă”.
Ceea ce nu putem spune despre firmele lui Oleg Voronin sau ale prietenului său Vlad Plahotniuc, de exemplu… Personaje despre care va mai fi vorba în cele ce urmează. Aşadar, scrisoarea preşedintelui RM are o ţintă concretă: Grupul Industrial-Financiar ASCOM SA, al cărui preşedinte este Anatol Stati - şi o misiune la fel de clară: distrugerea la comandă politică a unei forţe financiare care, în imaginaţia lui Vladimir Voronin, ar putea finanţa opoziţia moldovenească.

Cine este ASCOM?

Pentru cei care nu sunt în temă, vom face o scurtă incursiune în istorie. Grupul Industrial-Financiar ASCOM SA este o societate cu capital privat din RM, creată în 1994. Din 1995, ASCOM s-a orientat preponderent spre industria petrolului şi a gazelor, în speţă explorarea şi exploatarea câmpurilor petroliere, extinzându-se treptat în mai multe regiuni ale lumii. La ora actuală, ASCOM deţine în Kazahstan - prin companiile sale afiliate, conform unor contracte de împărţire a producţiei cu guvernul kazah - patru blocuri din zona Mării Caspice. Două dintre ele se află deja în perioada de exploatare, asigurând o producţie de 55.000 barili echivalent ţiţei pe zi. Pe aceste două blocuri s-au efectuat deja toate lucrările de infrastructură, realizându-se un sistem integrat de producţie, de la extracţia şi tratarea hidrocarburilor până la pomparea lor în conductele magistrale. Pe celelalte două blocuri, acum în fază de explorare, au fost descoperite rezerve comerciale de hidrocarburi care, de facto, triplează rezervele de până acum ale ASCOM din Kazahstan. De asemenea, ASCOM finalizează construcţia uneia dintre cele mai mari uzine LPG din Kazahstan, cu o capacitate de prelucrare de până la zece milioane metri cubi de gaze naturale pe zi. În acelaşi timp, un grup de companii cu participarea ASCOM efectuează lucrări de explorare pe un bloc din Sudan, tot în baza unui contract de împărţire a producţiei, îndeplinind prima etapă a programului seismic şi realizând până în prezent forajul a trei sonde de cercetare. La fel, în Irak, ASCOM a făcut de curând evaluarea unui câmp petrolier, cu drept de a semna cu guvernul acestei ţari un contract de împărţire a producţiei pe blocul respectiv. Recent a început şi construcţia unei rafinării în nordul Irakului, capabilă să producă carburanţi de tip Standard Euro, care va fi finalizată în scurt timp.
Vorbind despre rolul ASCOM în viaţa economică a RM, trebuie să constatăm că, din păcate, dorinţa sinceră a companiei de a se implica în realizarea unor proiecte legate, înainte de toate, de dezvoltarea sectorului energetic al ţării a rămas doar la nivelul bunelor intenţii, din cauza refuzului arogant al autorităţilor comuniste de a conlucra cu ASCOM. Iar aceste bune intenţii însemnau: participarea la construirea infrastructurii necesare pentru aprovizionarea pe termen lung a RM cu gaze naturale, livrarea unor volume importante de gaze, la preţuri extrem de avantajoase, de pe zăcămintele exploatate de ASCOM în Asia Centrală, construirea unei centrale electrice de 450 MW la Bălţi, care să funcţioneze tot pe baza gazelor aduse de ASCOM, construirea unei rafinării pe conducta Odesa-Brodî. Dar, după o primă fază de „încurajare” din partea guvernului, ASCOM nu a făcut decât să piardă milioane de dolari pentru lucrările de proiectare a obiectivelor sus-menţionate, pentru procurarea terenurilor etc. Şi atunci, ce rost mai are să investeşti într-o astfel de ţară, chiar dacă este a ta şi chiar dacă inima, de fapt, aici îţi este?

O ecuaţie cu mai multe… cunoscute

Aşadar, este vorba de o companie de succes, care asigură cu locuri de muncă zeci de mii de oameni. O companie care, în cazul unei colaborări sănătoase cu un guvern pragmatic, preocupat de nevoile ţării, ar putea contribui enorm la securitatea energetică a statului. O companie cu care orice ţară ar trebui să se mândrească, să o promoveze şi să o susţină. Să nu ştie oare despre asta preşedintele Voronin? Şi, dacă ştie, ce l-a făcut să se pună pe scris răvaşe murdare în Kazahstan, asmuţând conducerea acestei ţări asupra unei companii prospere şi a unui om care - deşi, potrivit scrisorii preşedintelui, nu ar avea „nimic moldovenesc” în el - face atât de mult pentru Moldova? Oricare ar fi răspunsul, e cert că asemenea epistole nu apar din întâmplare… Iar răspunsuri, ca şi fapte, sunt mai multe. Cele mai plauzibile ar fi însă două: invidia şi lăcomia. Aşa cum, în topul celor mai bogaţi moldoveni, locul de frunte, de cele mai multe ori, e disputat de familiile Stati (Anatol) şi Voronin (Oleg), ne-am putea gândi că, peste măsură de orgolios fiind, tatăl Vladimir Voronin nu admite ca cineva să-l întreacă pe mult iubitul său fiu Oleg. Motiv din care s-a apucat „să facă regulă”…

Cine e vinovat de criza gazelor în Moldova?

La începutul anului 2006, când s-a declanşat primul „război al preţurilor” la gaze între Rusia şi Ucraina şi care nu a ocolit nici RM, guvernanţii de la Chişinău se pare că au înţeles, în sfârşit, ce înseamnă dependenţa de o singură sursă de aprovizionare cu gaze naturale. În aceste condiţii, premierul de atunci, Vasile Tarlev, a invitat conducerea ASCOM la o discuţie privind posibilităţile de asigurare a RM cu gaze naturale de pe zăcămintele ASCOM din Kazahstan. Astfel iau naştere, în martie 2006, un Memorandum cu Ministerul Energeticii al RM şi un Protocol de Intenţii între guvern şi ASCOM, având drept scop „identificarea şi diversificarea surselor şi pieţelor de gaze naturale, precum şi de energie electrică, pentru aprovizionarea RM” şi „minimalizarea şi excluderea treptată a riscurilor politice şi economice pentru securitatea naţională în domeniul energetic, ce decurg din aprovizionarea RM cu gaze naturale dintr-o singură sursă”.
Protocolul prevedea livrarea a 2,5-3.0 mlrd. m3 de gaze naturale anual, până în 2016-2018, pentru satisfacerea necesităţilor energetice ale RM, la un preţ de 76 USD pentru 1000 m3 (50 USD la gura sondei plus 26 USD transportul din Kazahstan până în RM). Volumele de gaze stipulate în Protocol urmau să fie folosite nu doar pentru asigurarea propriu-zisă a consumatorilor, ci şi pentru producerea energiei electrice la o centrală care urma să fie construită de ASCOM lângă Bălţi, cu o capacitate de 450 MW, pentru modernizarea CET-1 şi CET-2 din Chişinău şi mărirea capacităţilor acestora cu 200 MW şi, respectiv, 450 MW. În plus, în Protocol se preconiza construirea unui depozit subteran de gaze la Mărgineni, lângă Piatra-Neamţ, cu conducte de revers racordate la sistemul de distribuire a gazelor naturale în RM, pentru înmagazinarea unor volume de gaze ca rezervă strategică a statului în caz de calamităţi naturale sau alte evenimente neprevăzute care ar putea provoca o criză energetică în RM. În memorandum se stipula, de asemenea, că ASCOM transmite dreptul de proprietate asupra gazelor extrase de pe zăcămintele din Kazahstan către Compania de stat „Moldova Resurse” care, în baza Acordului special din 1995 dintre statele CSI privind libera tranzitare a gazelor pe teritoriile lor, avea dreptul de a aduce gaze în ţară, doar informând „Gazprom”-ul că predă gazele în magistralele SAŢ (Asia Mijlocie - Centru) în punctul cutare şi le preia în RM în punctul cutare, achitând tranzitul. De exemplu, Ucraina, conform acestui Acord, şi-a realizat dreptul de a tranzita 38 mlrd. m3 de gaze naturale, livrate din Turkmenistan anual, chiar neavând aceleaşi facilităţi de proprietate ca „Moldova Resurse”. Să ne amintim şi de Lukaşenko - cu câtă tenacitate a luptat la finele anului 2007, aproape până în ajunul Revelionului, pentru a obţine un preţ la gaze mai favorabil consumatorilor din ţara sa. Voronin însă, după cum s-a văzut mai târziu, a luptat cu orice preţ ca să nu se realizeze propunerile ASCOM, fiindcă pe el nu l-a interesat niciodată ţara, ci altceva…
Totuşi, în 2006, prin canale guvernamentale, s-a stabilit o întâlnire la „Gazprom” între conducerea concernului şi delegaţia moldoveană, formată din reprezentanţii ASCOM şi cei ai guvernului, în frunte cu premierul V. Tarlev, pentru discutarea problemelor legate de tranzitarea gazelor din Kazahstan până în RM. Acum ne dăm bine seama că n-a fost decât un gest fariseic, căci, în mod inexplicabil, în ultimul moment Vasile Tarlev dă înapoi şi îl trimite la întâlnire, din partea guvernului RM, doar pe ambasadorul nostru la Moscova, Vasile Sturza. Care, dacă e să ţinem cont de nedorinţa lui Voronin de a colabora cu ASCOM, nu putea să aibă prea multe de spus… Astfel, ASCOM a fost, de fapt, lăsat de unul singur în faţa „Gazprom”-ului. Negocierile, care urmau să continue, nu au avut o finalitate, iar „conducerea de vârf” a tăcut chitic, fără să mai pară interesată de proiectele iniţiate cu ASCOM.
O fi avut, oare, Voronin vreo cât de mică remuşcare în timpul recentei „crize a gazelor”, când „Gazprom” a ridicat preţul gazelor livrate în RM la 322 USD pentru 1000 de metri cubi? S-o fi gândit oare măcar o clipă ce înseamnă această cifră pentru populaţia săracă a Moldovei, care rebegea de frig din cauza nepăsării lui criminale? Le-o fi comparat măcar o clipă cu preţurile propuse de ASCOM, care erau cu 246 de dolari mai mici decât cele de astăzi? Şi încă ceva. Ce se va întâmpla cu RM dacă Rusia va reuşi să-şi „materializeze” planurile privind construirea viitoarelor conducte de gaze spre Europa, ocolind Ucraina - Northstream prin Marea Baltică spre Germania şi Southstream prin Bulgaria spre Balcani? Adică, dacă va trebui să aducem gaze în RM din Europa prin conducte de revers. Care vor fi atunci preţurile - s-au gândit oare vreodată la aceasta bravii noştri guvernanţi?
Atacuri pe toate fronturile
Precum spuneam mai devreme, este puţin probabil ca scrisoarea lui Voronin către preşedintele kazah să fi apărut din pod. Ba mai mult, ea dovedeşte că şeful comuniştilor moldoveni - fără acordul căruia, se ştie, nu mişcă nimic în RM - nu a uitat de propunerile ASCOM din 2006. Dimpotrivă, el le-a studiat bine încă de pe atunci împreună cu Familia şi cu sfetnicii săi de taină, hotărând să pună mâna pe afacerea lui Anatol Stati din Kazahstan şi, în general, să distrugă această companie. În ce mod? Păi, da ce au de făcut „băieţii” săi? Şi „băieţii” încep atacurile.
Pe toate fronturile. Şi în toate spaţiile geografice în care activează ASCOM. Astfel, Artur Reşetnikov, şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate - tot el, nepotul primei doamne, Taisia Voronin - trimite o „cifrogramă” către directorul Serviciului Federal de Securitate din Rusia, generalul de armată N. P. Patruşev, în care îl informează că „SIS al RM efectuează un complex de măsuri de control privind Grupul Industrial-Financiar ASCOM, suspectat de operaţiuni valutare ilicite care pot fi calificate ca „spălare de bani”. „Conform datelor de care dispunem, ASCOM are pe teritoriul FR o reprezentanţă în or. Celeabinsk, prin intermediul căreia desfăşoară activităţi economice. Afară de aceasta, potrivit informaţiilor ce ne-au parvenit, între ASCOM şi Compania „Gazprom” au fost încheiate o serie de acorduri privind transportarea gazelor naturale din Republica Kazahstan către ţările europene prin sistemul de conducte aparţinând „Gazprom”. (…) „Având în vedere cele expuse mai sus, rog să dispuneţi verificarea şi trimiterea către SIS al RM a informaţiilor privind activitatea ASCOM şi a reprezentanţei sale din or. Celeabinsk de pe teritoriul FR, situaţia financiară a acestuia, suma impozitelor plătite, eventualele abuzuri comise; relaţiile economice cu întreprinderile de petrol şi gaze din FR, acordurile încheiate şi volumele contractate cu „Gazprom”…
Cifrograme de acest fel au fost trimise şi în alte ţări, din CSI şi nu numai… „Graţie” conducerii de vârf a RM, cea mai prosperă companie de la noi - ASCOM Grup SA - e încolţită din toate părţile. Dar lovitura finală e prevăzută, totuşi, în Kazahstan. Pentru că acolo e ce e…

Cei doi „crai”… mai de la Asfinţit

Din surse foarte demne de încredere am aflat că, în toamna lui 2008, câţiva reprezentanţi ai preşedintelui Voronin - printre care Oleg Reidman, consilierul său pe probleme economice, şi omul de afaceri Vladimir Plahotniuc, erou al mai multor articole de presă în care se dovedeşte relaţia sa cu Oleg Voronin, dar şi talentul său de a pune mâna pe cele mai prospere afaceri din ţară - şi-au dat întâlnire în Kazahstan. Locul unde îşi desfăşoară activitatea ASCOM… Potrivit aceloraşi surse, cei doi „crai” urmau să îndeplinească indicaţiile directe ale lui Vladimir Voronin - de a destabiliza activitatea ASCOM şi, într-un final, de a prelua afacerea clădită de-a lungul anilor de Anatol Stati. Pentru aceasta, Reidman şi Plahotniuc s-ar fi întâlnit cu un anume Dosmuhambetov, în spatele căruia stau persoane influente în Kazahstan şi împreună cu care au şi pus la cale planul ulterior de acţiuni. Iar acesta trebuia să aibă la bază ceva deosebit de „convingător”. Şi atunci a fost lansată binecunoscuta „scrisoare-denunţ” a lui Vladimir Nikolaevici.
Momentul, s-ar părea, a fost ales cum nu se poate mai bine. Pe 25-26 noiembrie 2008, urma să aibă loc o vizită oficială a preşedintelui moldovean la Astana şi „solii” lui Voronin s-au gândit că, până atunci, autorităţile kazahe vor avea timp destul să verifice activitatea ASCOM şi, cu ajutorul „prietenilor” companiei, să găsească dovezi ale „ilegalităţilor” comise de aceasta în Kazahstan. Şi, într-adevăr, după scrisoarea lui Voronin, la indicaţia conducerii kazahe - una firească, dacă e să ţinem cont de gravitatea acuzaţiilor aduse de Voronin - la întreprinderile afiliate ASCOM din Kazahstan au început controale extrem de severe, fiind verificată întreaga activitate a companiei în această ţară, din 1999 încoace.
Grijuliul părinte al naţiunii moldovene spera, probabil, că vor fi depistate nereguli majore, care să conducă la lichidarea companiei, apoi la preluarea activelor acesteia de către „băieţii săi” şi „partenerii” lor din Kazahstan, conform unor scheme bine elaborate şi, bineînţeles, practicate cu succes anterior. Din păcate pentru ei însă, comisiile de experţi trimise în teren pentru controale au constatat că ASCOM este un investitor corect, care îşi onorează cu bună-credinţă obligaţiunile faţă de statul kazah, plătind conştiincios impozitele şi respectând legile ţării. Aşa stând lucrurile şi înţelegând că autorităţile kazahe nu s-au lăsat antrenate în jocul contra ASCOM - mai ales că şi presa kazahă scria elogios despre activitatea companiei în această ţară - V. Voronin îşi anulează „pentru mai târziu” vizita la Astana. Ce să mai caute acolo? Să discute despre OSCE? Despre dezvoltarea unor relaţii abstracte dintre Kazahstan şi RM, din care el şi Familia nu au nimic?
Totuşi, reprezentantul ASCOM cu care am discutat a ţinut să menţioneze faptul că, din exces de zel sau, poate, „încurajaţi” de cineva, unii funcţionari din organele de stat ale Kazahstanului continuă să inventeze tot felul de probleme artificiale, ţinând companiile afiliate ASCOM din teritoriu sub presiuni permanente şi împiedicându-le să-şi desfăşoare normal activitatea…

Ce nu ştie sau a uitat să scrie Voronin

În scrisoarea adresată omologului său kazah, preşedintele Voronin pune accentul pe faptul că, în Kazahstan, Anatol Stati doar „face bani”, iar prin activitatea sa aduce numai prejudicii ţării. Obsedat de această idee, dl Voronin nu vede şi nu vrea, probabil, să vadă şi alte lucruri, mult mai evidente, şi anume: ASCOM a plătit până acum în bugetul Kazahstanului taxe şi impozite de aproape 500 mln. USD - de altfel, neavând încă dividende din activitatea desfăşurată acolo; a creat pentru populaţia din zonă peste 3500 locuri de muncă, la care în vara aceasta se vor mai adăuga încă 1000 după ce ASCOM - nu Voronin, Reidman sau Plahotniuc - va pune în funcţiune, aşa cum spuneam mai sus, una dintre cele mai mari uzine de LPG, cu o capacitate de prelucrare de până la 10 mln. m3 de gaze pe zi. Dacă toate acestea, plus drumurile şi şcolile construite în regiunea în care activează ASCOM, plus instituţiile medicale şi culturale, organizaţiile obşteşti ale copiilor şi cele ale invalizilor, aşezămintele de cult ce beneficiază de susţinerea financiară a ASCOM în Kazahstan aduc prejudicii acestei ţări, atunci ar trebui, probabil, să-l întrebăm pe dl Voronin, ca şef de stat: câţi investitori străini aţi adus în RM, care să participe la dezvoltarea economiei RM aşa cum participă Anatol Stati în Kazahstan?
În aceeaşi scrisoare, dl Voronin afirmă că Anatol Stati face „business pe sânge” în teritoriile supuse sancţiunilor comunităţii internaţionale, inclusiv ale ONU - de exemplu, în Sudanul de Sud”. Aici şeful statului şi consilierii săi au dat-o rău în bară cu erudiţia: după încheierea Tratatului de pace dintre Sud şi Nord, recunoscut în întreaga lume, în Sudan nu poate fi nicidecum vorba de un teritoriu supus sancţiunilor ONU. Iar ASCOM, în 2005, a semnat Acordul de împărţire a producţiei cu guvernul Sudanului de Sud după încheierea respectivului tratat. Ce nu mai ştie Voronin e că, de atunci, ASCOM a construit acolo patru spitale, o universitate, sute de kilometri de drumuri şi canale într-o zonă în care lipsea cu desăvârşire infrastructura. În trei ani, medicii plătiţi de ASCOM au acordat asistenţă medicală la peste 90 mii de localnici care până atunci nu văzuseră pastilă în ochi... Nu în zadar, Alan Larson, fost subsecretar de stat american pentru economie, afaceri şi agricultură, după o vizită la şantierele ASCOM din Sudanul de Sud, a descris într-un raport către Departamentul de Stat al SUA cât de importante sunt investiţiile ASCOM în dezvoltarea social-economică a Sudanului de Sud, al cărui popor trăieşte în condiţii atât de groaznice… Şi atunci, ce vă face să credeţi, dle Voronin, că ASCOM şi Anatol Stati sunt cei care ştirbesc imaginea ţării? Noi înclinăm să credem că cei care practică acest lucru sunt alţii…

Anatol Stati: „Avem altceva de făcut”

Deşi, deocamdată, ASCOM nu a ieşit cu o declaraţie oficială vizavi de aceste atacuri concertate, la începutul lui august 2008 compania a difuzat un comunicat de presă prin care a anunţat că îşi retrage parţial stafful de bază din RM, din cauza presiunilor la care este supus, fără să precizeze de ce natură sunt acestea şi de unde vin. Potrivit comunicatului, în ultimul timp, grupul „este supus unor presiuni tot mai puternice cu scopul vădit de a destabiliza activitatea sa în RM. Totodată, se recurge la diferite procedee pentru a înfăţişa într-o lumină falsă şi denigratoare conducerea companiei”. Potrivit experţilor economici, dar şi analiştilor politici, presiunile exercitate asupra ASCOM sunt în legătură cu alegerile parlamentare din primăvara anului 2009. „Autorităţile comuniste sunt îngrijorate de faptul că ASCOM, pe care nu îl controlează, ar putea finanţa campania electorală a unor partide din opoziţie. Cu referire la acest fapt, Anatol Stati a afirmat, în acelaşi comunicat, că familia Stati nu doreşte să fie antrenată în jocuri politice de prost gust. „În ceea ce priveşte acuzaţiile de finanţare a partidelor politice - de altfel, un drept constituţional al cetăţenilor şi companiilor din RM -, doresc să subliniez că nu mă interesează politica şi businessul moldovenesc şi în acest context nu finanţez formaţiuni politice din tară. Avem altceva de făcut”, spune Stati.
Din cauza aceloraşi presiuni ale lui Voronin şi aliaţilor săi, ASCOM a fost nevoit să-şi reducă la minim activitatea în R. Moldova, disponibilizând peste 1500 de angajaţi. Încă nu s-a auzit ca Voronin să fi creat pentru aceşti oameni noi locuri de muncă ori să le fi asigurat condiţii mai bune de activitate decât ASCOM…

Material din ziarul TIMPUL