Hai. Stiu ca poti, sa-ti decorezi cu un zambet usor, fata,
Sa-mi sune ca o lingura, intr-o cana de cafea, dimineata.
Sa-mi amesteci in dulcele nesomnului, cu zambetul tau.
Sau, lasa. Mai bine raman la vin alb, ieftin si sifon…

Iubito ma auzi?

Hai surazi, si-ntr-un azur din simfoni, sa-mi amuzi muzele ce stau sa cada din prapastii,
Am si uitat cum suna veselia ta, inchide-ti usa si trage de perdea, apasa intrerupatorul-ncet,
In timp ce rup din dorul ce mi sa rupt din piept, in cearcani si in zambet, in ce am eu,
In cantec, sadeste-mi fericirea ta. Ce fericire, ma facea sa-mi caut bratele peste umerii tai
Cand te strangeam, cu hoatele priviri ce ne furau batai. Acum cand bati pasii spre pat
Si realizezi ca esti mai singura, eu pun pariu pe inca o sticla, ca tie-ti este inca frica,
Si daca pierd, bem impreuna si daca pierdem, bem mai mult si daca pierzi…
E! Aici se schimba roata; caci eu imi iau sticla si ma duc, ca sa iubesc pe alta.

Zambesc asteptand, la zambetul tau, si ma mai uit la ceas, si ma mai dreg la gals,
Si nu imi pare rau, e doar o faza; eu pot sa stau si pana maine aici, maine dupa amiaza.
Dar plec, dupa amiaza, amiabil, am de trecut pe la cineva, ce sta pe aici prin spate,
Si-mi e asa frumos sub cer, cand soarele-i pe la jumate. Deci astept zambetul ala.

Poate rasare si el.

Asta i-am zis, grabit, in tulbura mea stare,
Eram asa de beat si atat de plin cu soare.

Si m-am trezit singur dormind intr-o parcare; si ca un veritabil domn
M-am ridicat, m-am scuturat si am plecat dupa vin alb, ieftin si sifon.

Mereu vin, alb, ieftin si sifonat, cu vin alb, ieftin si sifon.”

sunt versuri.. ce'ti patrund adinc in suflet si'n gind.. si te trec fiorii..