Încă o sâmbătă şi încă un “party” în stil rep la Afrika

Probabil, că nostalgia după vremurile de demult îşi spune cuvântul. Poate că îmbătrânesc(?), ceea ce, de fapt, e inevitabil... Dar, ceea ce văd pe la “party-urile” din zilele noastre (Our Days sau Present, cum ar scrie într-un film american), nu mă prea încântă. Şi nu e vorba de calitatea muzicii sau de prestaţii (cu toate că şi la acest capitolul, mulţi încă mai au MULTE de învăţat), ci, mai degrabă de atitudinea cluburilor/organizatorilor faţă de noi – devoratorii muzicii rep.

Ştii, la un moment dat, aveam impresia că cineva o arde cu diss'uri (notă: “diss” - e o piesă în care îţi expui nemulţumirea, ura, lipsa de simpatie faţă de cineva sau de acţiunile acestuia) împotriva lui Jose Ignacio Ibarra (sau cine-o fi acum director general la Union Fenosa?) şi, respectiv, Jose, ne face farsele astea cu lumina. Am fost în “pană de curent electric” de 3 sau 4 ori (nu ştiu sigur, nu am rămas până la final). Bine, când eram prin a 8-a, a 9-a şi făceam serate la şcoală (pe atunci încă nu le spuneam “party-uri”) şi mai “cădea” din când în când lumina, pentru că nu rezistau contoarele, când dădeam volumul la maximum la combinele alea “Elektronika”, ne simţeam super tare – puteam să ne permitem să mai pipăim cate un fund al unei colege prin întuneric (!), singura scuză fiind faptul că nu vedeam pe unde mergem şi ce ne pică în cale. Acum sunt alte vremuri – nu mai e nevoie de intimitate, copiii “fac copii” şi cu luminile aprinse. Zău – open minded generation (sau closed minded?). Ce să mai... Mă gândesc, că responsabil de “butoanele” cu lumina era unul din generaţia mea, probabil. Iar aberez...

Din ăia prezenţi pe afiş, doar pe Fără Nume nu i-am văzut prestând, în schimb, l-am putut vedea pe MC Rabit. Nu m-a impresionat evoluţia lui. Din contra – pot să-i spun că mai are drum lung (sau drum scurt, depinde de el) până să ajungă să facă un rep bun. Posibil că asta e doar părerea mea, dar – e secolul XXI şi, cum mi-a zis şi mie cineva cândva: „Frate, de ce să te ascult pe tine, dacă sunt atâţia MC care cântă acelaşi lucru, doar că o fac mai bine? Motivează-mă!”. E un sfat prietenesc – MC Rabit, tu eşti motivat... Acum – motivează-ne (şi pe noi)!

Au urmat Non Grata (s-ar putea să greşesc ordinea apariţiei în scenă, dar nu asta contează, cred eu). E şi aici nevoie de muncă, pentru că, fără muncă – nu obţii nimic. Oricum, tot prin muncă faceţi ce faceţi. Şi, lăsaţi la o parte chestiile astea cu “underground” şi alte alea. Chestia asta ajunge să fie la modă deja, la fel ca şi mişcările cu tentă politică şi – cum s-a criticat glamour-ul până acum, aşa o să fie criticate şi astea de acum încolo – muzica tre' să vină din suflet, nu din dorinţa de a face ceea ce e la modă sau ceea ce crezi tu c-o sa-ţi aducă respect printre concetăţeni. Spor la treabă!

Latinii – îmi plac băieţii ăştia. Cel puţin ca tehnica de interpretare, dacă nu ca stil şi versuri. Probabil că, iarăşi vârsta îşi face de cap, in cazul meu. Am înţeles (eu) cu ceva timp în urmă că, fetele nu mai “mişcă din fese” şi nu se aruncă cu capul înainte după repperi, doar dacă nu te cheamă Curtis Jackson şi “negrii tăi” nu te poreclesc 50 Cent şi eşti gata să arunci cu dolari în stânga şi-n dreapta. În rest – bravo, sunteţi siguri pe voi şi asta îmi place.

Torr – îmi aduc aminte cum spunea Ham, dar o să spun un pic altfel: „Dacă te-ar vedea Ştefan cel Mare, ar zice – Tare sufletist băietu' ista!”. Sufletist, naţionalist, pe scurt – Torr, când atingi vârsta necesară – înaintează-ţi candidatura pentru postul de Preşedinte al Republicii Moldova. S-ar putea să schimbi multe, să ştii. Ştiu eu ce-o să interzici în primul rând: munca ilegală, apoi o să interzici şi restul, o să vezi tu (glumesc!). Eşti stăruitor şi sârguincios. Văd în tine un potenţial şi o dorinţă foarte mare, cu toate că, la flow ai mai avea de lucrat.

Fiecare cu gusturile lui, da' pe mine m-au “rupt” băieţii din Imperiul Liric, Accad şi Beep. Au fost laconic şi la subiect. De data asta, nici n-am reuşit să aud celebra pălăvrăgeală „Marcă înregistrată - Beep”. Am auzit 2 piese noi. În primă audiţie, deci – un fel de premieră mondială. Wow, ce tare! Au urcat (pe scenă), au cântat şi au plecat. Un fel de Veni, Vidi, Vici! Au flow, fac show...Acum, pentru împlinirea viselor lui Beep (şi, de ce nu, şi ale lui Accad), a rămas doar să înceapă să câştige bani pentru vile şi iahturi. Multă baftă!

Trupa Parţial, venită din Iaşi – Antidot şi Slym, primul fiind prezent mai des pe la show-urile de pe la noi. Ei sunt “nefericiţii”, care au avut de “suferit” de la “penele” de lumină. Dar – cu răbdarea, treci şi marea! Lumea i-a primit cu aplauze şi ţipete. Au fredonat refrene împreună. S-au simţit. A fost bun feedback-ul – artişti-sală şi viceversa. Nu prea ascult eu genul ăsta de rep (mă refer la cel promovat de Parţial), însă, ca prestaţie – a fost bine. L-am văzut şi pe văru' TJK pe scenă lângă băieţi (e omniprezent omu’ ăsta!). Păcat că ... Next